Nadia nu a considerat niciodată popularitatea o povară, mărturisește că cel mai delicat moment al vieții a fost plecarea din România, susține că ar fi vrut să facă istorie și la capitolul „savurat” ciocolată și spune că orice bucurie măruntă îi face ziua mai frumoasă.
Ne-am lăsat orbiți de frumusețea evoluțiilor sale, ni s-a zburlit pielea în așteptarea notelor – deși totul era doar o reluare alb-negru – și i-am urmărit cu interes traseul său în viață, alături de Bart și Dylan. Nadia Comăneci la… 50 de ani!? Parcă nimănui nu-i vine să creadă. Fetița cu talent vărsat cu polonicul de Dumnezeu va aduna mâine, în albumul cu amintiri, o nouă zi sub strălucirea blițurilor familiei și a prietenilor.
Nadia, cum ar fi fost viața ta fără gimnastică? Probabil că ar fi fost o viață plictisitoare, dar mă bucur că am făcut gimnastică, pentru că mi-a oferit foarte multe satisfacții.
De ce crezi că ai prins atât de bine la public, că lumea își amintește în continuare de acea fetiță care în urmă cu 35 de ani devenea regina gimnasticii? Pentru că, prin acea evoluție, prin acel 10, am făcut istorie. Ulterior, mi-am continuat activitatea sportivă și am confirmat că nu a fost o întâmplare, am rămas legată de lumea gimnasticii și m-am implicat în multe proiecte ce țin de dezvoltarea acestui sport, de proiecte sociale, toate aceste lucruri au făcut ca lumea să nu mă uite, să își amintească mereu momentul petrecut la Montreal.
Și astfel ți-ai făcut o imagine perfectă… Cât de importantă este imaginea pentru tine? Să știi că este foarte importantă, sunt și trebuie să rămân un simbol pentru copii, pentru gimnaști, pentru sportivi în general și pentru acest lucru cred că sunt datoare să rămân Nadia, să rămân acel simbol al dăruirii, al devotamentului, al sacrificiului, al rezultatelor obținute prin muncă, al exercițiilor aproape perfecte.
E greu să duci mai departe mitul Nadiei, fetița care în 1976 obținea primul 10 din istoria gimnasticii? Este celebritatea o povară? Nu am considerat niciodată celebritatea o povară, este un lucru pe care l-am câștigat, l-am cultivat, l-am dezvoltat și cred că trebuie să îl apăr, să îl protejez, trebuie să rămân un model pentru copiii din România și de pe toate meridianele lumii.
Party în Qatar Apropo de colțurile lumii, ți‑ai serbat deja ziua în Londra. Unde te va prinde data de 12 noiembrie? Ziua mea de naștere mă va prinde în Qatar, vârsta e doar un număr, atâta tot. Mă simt bine, sunt foarte activă și voi continua să mă implic în multe, multe alte proiecte. Voi sărbători ziua mea de naștere în mai multe locuri, cu diferite persoane apropiate, prieteni, este foarte greu, dar frumos în același timp.
Zeițele au vârstă? Cred că nu.
Dar ce cadouri primesc? Apreciez cadourile care reușesc să mă surprindă, apreciez mult gestul, și nu valoarea lor. Toate mă bucură și îmi stârnesc curiozitatea.
Ani de zile s-au țesut diferite povești despre cum voi, gimnastele din acea perioadă, aveați interzis la ciocolată. Câtă ciocolată ai mâncat în timpul carierei și câtă după? Dacă în gimnastică am fost campioană, consider că nu am mâncat suficientă ca să fac istorie…, dar poate va fi tortul din ciocolată sau, cine știe, din fructe, din frișcă…
Cui datorează rezultatele Dincolo de secvențele frumoase ale carierei, ai avut și câteva momente delicate. Care ar fi momentul de cumpănă al vieții tale? Consider că un moment de cumpănă a fost plecarea mea din România, în 1989.
Dacă te-ai fi născut în SUA, care crezi că ar fi fost traiectoria ta în carieră sau în viață? Cum ar fi fost Nadia fără Marta și Bela Karoly? Nu îmi place să mă întreb „ce ar fi dacă…”. Sunt ceea ce sunt și sunt mulțumită. Eu datorez rezultatele părinților mei, care m-au dus la gimnastică, faptului că Oneștiul a avut o sală de gimnastică, faptului că am avut antrenori foarte buni: Marcel Duncan, Bela și Marta Karoly. Toate condițiile de atunci au făcut din mine o gimnastă foarte bună.
Ai întruchipat cu Gică și Ilie diverse personaje în reclamele BRD (gen artista rock, măicuța). Haina cărui personaj ai mai vreo s-o îmbraci? Aștept ca BRD să ne surprindă ca și până acum, au făcut lucruri bune… Cred în echipa de la BRD că poate să facă lucruri minunate pentru români.
O carte citită de fiu, o bucurie imensă Ce ai făcut cu toate scrisorile primite de la fani? Ai răspuns la scrisori, le mai ai? Nu mai știu unde sunt scrisorile mele, erau într-o cameră de-acasă, am primit multe scrisori în acea perioadă.
Dylan e cel mai răsfățat băiețel din lume? Aș spune că este cel mai iubit copil din lume, deși cred că toți părinții își iubesc foarte mult și necondiționat copiii.
Cine sau ce te face fericită acum? Uite, spre exemplu, am aflat de la educatoarea lui Dylan că a reușit să citească o carte, acest lucru m-a făcut foarte fericită! Lucrurile mărunte pot să îți ofere o stare de bine, să poți deveni fericit.
Mândră de Bute, optimistă pentru Londra Mai este sportul românesc cel mai bun ambasador al României în lume? Cred că este… Sportul este un bun ambasador pentru orice stat din lume și sunt bucuroasă că România poate să găsească mereu valori. Ilie, Gică, Țiriac sunt urmați de mulți sportivi de renume și în prezent. Și la acest capitol îl voi aminti doar pe Lucian Bute, care a reușit din nou să-și păstreze centura într-un meci foarte frumos în Canada.
Să vorbim puțin și despre gimnastica feminină românească. La Tokyo nicio medalie, ce va fi la Londra? Mai sunt multe luni până la Jocurile Olimpice de la Londra, cuplul de antrenori Octavian Bellu si Mariana Bitang este unul dintre cele mai bune din lume. Ei vor reuși să identifice și să corecteze ce este necesar la fetele din echipă. Cred că vom obține niște rezultate bune.
Care ar fi fost evoluția Nadiei după noul cod de punctaj, cum ți se par noile modificări ale codului? Ca la Montreal, când aveam 14 ani. Noul cod de punctaj face mai dificilă obținerea notei 10, gimnaștii trebuie să fie foarte buni la aparatul la care evoluează.
Transmite-le un mesaj fanilor tăi din România și din lume… Să lupte permanent, să treacă peste problemele vieții și să nu uite să le ofere un sprijin și celor din preajma lor mai puțin norocoși. Să le ofere sprijin și să-i învețe să se ajute singuri. Să creadă în viitor și să nu-și piardă speranța de mai bine.
„Eu datorez rezultatele părinților mei, care m-au dus la gimnastică, faptului că Oneștiul a avut o sală de gimnastică, faptului că am avut antrenori foarte buni: Marcel Duncan, Bela și Marta Karoly”, Nadia Comăneci
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER